Specia este originară din Japonia, fiind relativ nouă şi puţin cunoscută, în sortimentul de plante floricole de interior. Este o plantă arbustivă, unisexuat dioică, ceea ce înseamnă că întotdeauna este nevoie de cel puţin două exemplare, de sexe diferite, pentru a se obţine fructele. Frunzele sunt oval-lanceolate, verde închis, persistente şi conţin uleiuri aromatice. Florile, mici şi albe, sunt grupate în inflorescenţe de tip ciorchine, foarte dense, care apar vara. Fructele sunt nişte bobiţe sferice, de culori diferite, de la alb şi roşu până la portocaliu. Interesant este faptul că acestea rămân pe plantă o lungă perioadă de timp, din toamnă până în iarnă.
Plantele sunt iubitoare de lumină, dar se dezvoltă bine şi la umbră, putându-se adapta la condiţiile oferite de majoritatea locuinţelor. Specia nu are nevoie de temperaturi prea ridicate pentru o vegetaţie normală. În ceea ce priveşte hrana, dacă se asigură 3-4 fertilizări în perioada de vară, cu soluţii de îngrăşăminte minerale, plantele se vor dezvolta normal. Nu au pretenţii deosebite nici pentru substratul de cultură. Trebuie doar ca primăvara, la intervale de 3 ani, să se înlocuiască stratul superficial de pământ, de la suprafaţa ghiveciului, pe o adâncime de 2 cm.
Înmulţirea se face prin butaşi proveniţi din lăstari lemnificaţi, care se recoltează şi se pun la înrădăcinat la sfârşitul verii. De asemenea, se mai poate practica înmulţirea prin seminţe. În fiecare primăvară, plantele se vor toaleta, îndepărtându-se frunzele şi fructele uscate, ocazie cu care se vor efectua, prin tăieri, şi corecţiile necesare ale formei şi taliei plantelor. Atunci când plantele au crescut destul de mult, odată cu tăierile de primăvară se va proceda şi la mutarea acestora în ghivece mai mari.