Acvaponia a devenit o tendință. Combinația dintre acvacultură, practica pisciculturii și hidroponie, cultivarea plantelor în apă fără sol, poartă denumirea de acvaponie, un exemplu de sisteme de recirculare denumite în general Agricultura integrată pentru acvacultură (IAA). Unele ferme integrate pot reduce consumul de apă cu 90% în comparație cu agricultura tradițională. Aceasta este o veste foarte bună pentru sectorul agricol, care în întreaga lume utilizează aproximativ 70% din apa dulce disponibilă.
În regiunile lumii în care deja se acumulează puține rezerve de apă modalitățile inovatoare de creștere a alimentelor sunt cruciale.
Cantitatea de apă dulce disponibilă a scăzut cu 60% în ultimii 40 de ani și este de așteptat să scadă cu încă 50% până în 2050.
Consecințele asupra mijloacelor de trai, economiilor și securității alimentare din mediul rural ar putea fi grave. În acest context, economisirea apei nu este doar o practică bună, ci ar trebui să fie în curând singura practică.
Din fericire, există metode inovatoare pentru reducerea consumului de apă. Fermele IAA combină noile tehnologii și bunele practici pentru a reduce „amprenta de apă” a agriculturii și pentru a utiliza utilizarea inteligentă și eficientă a resurselor naturale.
În acvaponie, apa servește unui scop dublu: găzduirea peștilor și cultivarea culturilor, generând două produse simultan. Acesta nu este singurul beneficiu; deșeurile eliminate de pești fertilizează apa folosită pentru irigarea plantelor, iar plantele curăță apa pentru pești. Este o situație câștigătoare. Producerea unei cantități mai mari de mâncare cu resurse mai mici: aceasta face parte din viitorul agriculturii.
În Algeria, Egipt și Oman, ca și în alte țări din această regiune, apa nu este singura provocare; există, de asemenea, lipsuri de sol de bună calitate. Din suprafața totală a regiunii potrivită pentru agricultură, 45% se confruntă cu salinitate ridicată, nutrienți epuizați și probleme de eroziune. IAA este o soluție pentru producerea de legume, fructe și alte alimente în terenuri neospitaliere sau nefolosibile. Este o modalitate foarte bună de a furniza populației din regiune alimentele produse local care le dau proteina și mineralele de care au nevoie, dar fără o utilizare intensă a apei.
„FAO a fost una dintre primele agenții ale ONU care s-a ocupat de acvacultură în deșert și terenuri aride și investighează în prezent cele mai potrivite soluții pentru deficitul de apă, degradarea solului și securitatea alimentară”, declară Valerio Crespi, responsabilul FAO pentru pescuit și acvacultură.
Combaterea deficitului de apă și utilizarea eficientă a resurselor naturale sunt subiecte importante pentru multe părți ale lumii. În analizarea succeselor și provocărilor acestui program specific, FAO intenționează să introducă altele similare, incluzând cooperarea între fermieri și agricultori, în alte regiuni din întreaga lume.