Cultura macului de grădină

Macul este o plantă anuală, care poate atinge 1-1,5 m înălţime, cu partea aeri­ană de culoare specifică, verde-albăstruie care conţine un latex albicios. Rădăcina este pivotantă, lungă de 25 cm, groasă de aproximativ 2 cm. Tulpina este simplă sau ramificată doar în partea superioară. Florile variază ca număr de la 1 la 10 pe o plantă și sunt solitare. Culoarea celor 4 petale este de la alb până la roşu sau violaceu, iar lungimea este de 4-5 cm, putând avea la bază pete negre.

Pentru cultura macului de grădină, bune plante premergătoare sunt cerealele de toamnă şi leguminoasele pentru boabe. Nu este indicat să se cultive în monocultură sau după alte specii din familia Papaveraceae. Arătura se va realiza până la 1 sep­tembrie, la o adâncime de 25 cm. Patul germinativ se pregăteşte cu 1-2 zile înainte de semănat, la adâncimea de 4 cm. Este indicat să se execute lucrarea cu combinatorul. Numărul de seminţe germinabile, la metrul pătrat, este de 600-800. Se seamănă la o distanţă de 50 cm între rân­duri. Cantitatea de seminţe la hectar vari­ază între 2 și 3 kg. Macul se poate semăna la sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie, la o adâncime de 2 cm.

Asigurarea necesarului de elemente nutritive se face în funcţie de producţia planificată şi de gradul de aprovizionare a solului. Dozele orientative sunt de 80 kg/ha azot, sub­stanţă activă, 50 kg/ha fosfor, sub­stanţă activă și 40 kg/ha potasiu, sub­stanţă activă. Răritul se face când plantele au frun­ze, la 8 – 10 cm între plante. Vor rămâne prin rărit 25 de plante/mp, respectiv 250.000 plante/ha.

Combaterea buruienilor se realizează prin 2-3 lucrări de plivit manual şi 1-2 praşile mecanice. Erbicidatul culturii se realizează preemergent. Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor se face prin respectarea rotaţiei culturilor şi încorpo­rarea completă a resturilor vegetale. Pentru combaterea micozelor se utilizează sămânţă tratată înainte de semă­nat, iar la nevoie, se vor face stropiri în vegetaţie, cu fungicide. Dintre dăunători, trebuie monitorizată gărgăriţa rădăcinilor şi a cap­sulelor.

Recoltarea se face manual, cu secera. Lucrarea începe la maturitatea completă a capsulelor. La hectar se poate obține o producţie de 1,2 tone.