Cultura nucului poate fi profitabilă dacă se ţine cont de: zonarea corectă la care condiţiile ecologice să corespundă în optim necesităţilor nucului, alegerea cu mare atenţie a soiurile pentru plantaţie și aplicarea tuturor verigilor tehnologice.
Investiţia de înfiinţare şi întreţinere a unei plantaţii moderne de nuc este de circa 13.000 euro la unitatea de suprafață. La aceste sume se adaugă şi cheltuielile cu exploatarea anuală din perioada de fructificare de 3.000-3.500 euro/ha. Cu o producţie medie de 3 tone de nuci/ha, veniturile pot fi de minim 6.000-6.500 euro/ha/an.
Terenul pe care se va înființa plantația de nuc, trebuie să fie uniform, plan sau uşor în pantă, cu soluri cu textură medie sau uşoară, bine drenate, fertile, cu un pH de 6,0-8,0. Nucul poate fi cultivat şi pe terenuri cu pante mari, cu soluri argiloase, dar aceste culturi sunt cu scop antierozional, pentru lemn şi sporadic pentru fructe. Pentru realizarea unei plantaţii intensive este nevoie (în special în zonele cu regim de precipitaţii sub 600 mm/ anual) de asigurarea apei necesare printr-un sistem de irigare.
Ca portaltoi, pentru România se recomandă selecţii de Juglans regia, mult mai bine adaptate zonelor din ţară. Soiurile folosite în cultura nucului au diferite origini şi caracteristici, dar toate provin din specia J. regia (nucul persan, englezesc sau carpatic). Numărul de soiuri la nivel mondial este destul de redus (circa 250). Aceste soiuri se împart în două categorii: soiuri cu fructificare terminală (cele autohtone) și soiuri cu fructificare laterală, cele importate, care sunt adaptate unor zone mai calde. Soiurile cu fructificare laterală pornesc în vegetaţie, de regulă, mai timpuriu decât celelalte soiuri şi pot fi afectate de îngheţuri în perioada de înflorire şi legare a fructelor. De asemenea, soiurile importate necesită o agrotehnică superioară pentru ca pomii să producă creşteri anuale de 0,6-1,2 m pe care să poată fructifica lateral.
